Thursday, March 21, 2024

Sarmisegetuza Calendarul Dacic


Geto-dacii au excelat si in ceea ce priveste cunostintele de astronomie. Calendarul utiliat de acestia insuma 365,242197 de zile, in timp ce anul astronomi stabilit in perioada moderna a fost calculat la 365,242198 de zile, astfel ca eroarea, raportata la vremurile despre care vorbim, este una aproape nesemnificativa.
De altfel, calendarul dacic era mult mai precis decat al mayașilor și cel iulian, utilizat de romani. Eroarea calendarului dacic era de 1,78 zile la 34 de ani, adica 1h15’3″pe an, in timp ce calendarul roman avea o eroare de 6h 48′ si 46″ pe an.

Cunostintele despre astronomie ale dacilor isi depaseau timpul. Iordanes ne comunica ca dacii stiau raportul dintre diametrul Soarelui si al Pamantului, cunosteau in detaliu miscarile stelelor pe bolta cereasca, miscarile planetelor din sistemul solar, orbitarea Lunii in jurul Pamantului si efectul satelitului asupra planetei noastre. Autorul got ne mai spune ca dacii aveau si cunostinte de astrologie.

Mersul vremii se pare ca a fost un fenomen pe care dacii l-au studiat timp indelungat, iar cunostintele de astronomie le-au permis sa elaboreze unul din cele mai exacte calendare cunoscute vreodata. Acest lucru trebuie privit ca pe o teorie care isi asteapta argumentele care sa o impuna definitiv.

Teoria conform careia sanctuarele circulare de la Sarmizegetusa erau folosite drept calendare a fost elaborata de ilustri istorici români, cum ar fi St. Bobancu, E. Poenar u si C. Samoila, fiind de parere ca unele constructii de la Sarmizegetusa, de pilda, ar fi avut rolul unor calendare, care i-ar fi ajutat pe dacii in determinarea cu exactitate a anumitor momente si faze ale Pamantului in raport cu Luna sau cu Soarele.

SANCTUARUL MIC ROTUND

Micul sanctuar rotund este alcatuit din 114 piese dintre care 13 sunt lespezi , iar 101 sunt stalpi. Cei 101 stalpi sunt impartiti de cele 13 lespezi in 13 grupari in urmatoarea ordine: 8 grupe de 8 stalpi, 1 de 7 stalpi, 3 de 8 stalpi si una de 6 stalpi.

Micul sanctuar rotund intruchipeaza un calendar solar:
-1 stalp=1 zi
-1 lespede=1 marcaj pentru o saptamana si pentru un an
-numaratoarea poate incepe de langa oricare lespede
-un an se atinge prin 3 rotatii complete + 8 saptamani
-se marcheaza anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns
-se incepe noul an de la stalpul urmator
-se efectueaza un ciclu de 13 ani (pana se marcheaza toate lespezile)
-in acest interval anul dacic ramane in urma cu 1 zi fata de anul tropic si se aplica corectia de o zi
-din cauza celor 2 saptamani de 6 si 7 zile durata anilor fluctueaza dand urmatoarea succesiune: 364-366-365-366-365-364-366-365-364-367
-singurul deficit al acestui sanctuar este nevoia de a tine minte saptamanile impediment ce poate fi usor inlaturat prin calcularea punctului unde se termina anul nou si marcarea lui.
-structura simpla a calendarului il indica ca fiind unul civil.

SANCTUARUL MARE ROTUND

Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice plus o absida in interiorul lor.Cercul exterior(A) este alcatuit din 104 lespezi (de 45 de cm inaltime) lipite una de alta si care formeaza un cerc perfect inchis. Lipit de primul, al doilea cerc(B) este format din 210 piese: 180 de stalpi (cu inaltimi intre 120-135 cm) despartiti in 30 de grupuri de cate 6 de 30 de lespezi (cu inaltimi intre 55-65 cm).

Al treilea cerc(C) la o distanta considerabila de primele doua este format din 68 de stalpi (cu inaltimea de 3m , acoperiti cu teracota si dotati cu piroane ce aveau in capat inele) aran jati in 4 grupuri despartiti de lespezi in urmatoarea ordine: 17 stalpi-4 lespezi-18 stalpi-3 lespezi-16 stalpi-4 lespezi-17 stalpi-4 lespezi.

Absida contine 72 de blocuri:68 de stalpi impartiti in 2 grupe despartiti de cate 2 lespezi astfel: 13 stalpi-2 lespezi-21 de stalpi-2 lespezi. Lespezile din cercul C si din absida formeaza 2 axe perpendiculare. Pe directia celei orizontale in afara sanctuarului se afla pragul de acces un patrat de 4×5 lepezi.Sanctuarul mare intruchipeaza de asemenea un calendar solar:

-1 stalp din B si C reprezinta o zi
-numaratoarea poate incepe de oriunde la B si C dar putin probabil
-un an se atinge prin doua rotatii ale cercului B
-concomitent se parcurge si cercul C la a carui fiecare parcurgere se adauga o zi la cercul B(se muta marcajul pe stalpul dinainte) rezultand ani fluctuanti de 365-366de zile
-corectia este foarte buna pentru un ciclu de 13 ani

-1 stalp din absida reprezinta un an , parcurgerea ei (21+13+13=47 ani) implicand corectia de 7 zile esalonat sau deodata

-1 stalp din cercul A =1 an, parcurgerea lui (104 ani) implicand corectia de 2 zile deodata.
Constructia mai complexa cu o destinatie mai complexa probabil. Aceasta ar putea insemna ca era un calendar religios. Folosirea ceva mai complicata decat cel mic are avantajul unei corectii mai bune pe termen mai lung, poate era folosit la anticiparea mai usoara a anumitor evenimente probabil a sarbatorilor religioase (care probabil erau insemnate pe cercul C) oricum destinatia era cert diferita datorita structurii saptamanilor.

Diferenta de opinii dintre istorici, se refera doar la modul de folosire a sanctuarelor caci algebric calculele ies minunat pe hartie, aratand originalitatea absoluta a calendarului dacic si exactitatea surprinzatoare a lui.

In domeniul medicinei, autorii antici din Grecia au vorbit numai cu admiratie despre medicii-preoti daci. O importanta informatie ne este lasata de Dioscoride care ne transmite numele dacice pentru 42 de plante medicinale. De precizat ca unele dintre plantele cu rol curativ utilizate de daci au si astazi, in farmacia moderna, aceleasi intrebuintari.

De asemenea, un rol extrem de important in tratamentul afectiunilor de orice tip il aveau descantecele si vrajile, elemente ce contribuiau la indepartarea influentelor malefice. Acestea erau cunoscute si performate mai ales de femei, dupa cum relateaza Arian, in “Fragmente”, III. De asemenea, izvoarele termale erau cunoscute si utilizate de catre daci in tratamentul anumitor afectiuni ale sistemului osos si circulator. Dintre ele, putem aminti izvorul de la Geoagiu, cunoscut, in antichitate, sub numele de Germisara.

De la Platon insa putem desprinde o informatie nu mai putin valoroasa si anume felul in care practicau medicina preotii daci „despre care se spune ca ii fac pe oameni nemuritori”. Iata care sunt cuvintele preotului medic citat de Platon: „Zamolxis care e regele nostru, dovedeste ca zeu ce este, ca tot asa cum nu se cuvine sa incercam a vindeca ochii fara sa fi vindecat capul, nici sa tamaduim capul, fara sa tinem seama de trup, cu atat mai mult nu trebuie sa incercam a vindeca trupul fara a cauta sa tamaduim sufletul; pricina pentru care cele mai multe boli nu se supun artei medicilor Helladei este ca ei nesocotesc intregul pe care ar trebui sa-l ingrijeasca, iar daca acestui intreg nu-i merge bine, nu poate sa-i mearga bine nici partii.

Asadar, zi ea tracul meu, de la suflet pornesc cele rele si cele bune pentru corp, ca si pentru omul intreg; de acolo purced acestea, asa cum din cap purced cele privitoare la vaz”. Iata o conceptie complexa despre anatomie si despre stiinta curativa care erau in posesia dacilor, cunostinte care dupa cum si Platon admite ii pune deasupra medicilor greci care practicau medicina de la Atena pana la Roma.

In acelasi timp, dupa cum releva sursele literare, dar si descoperiri mai recente ale unor arheologi precum Ion Horatiu Crisan, Constantin Daicoviciu sau Radu Vulpe, stramosii nostri cunosteau si utilizau tehnici avansate de chirurgie, dovada in acest sens fiind o serie de obiecte specifice descoperite pe teritoriul locuit de daci, utlizate, printre altele, la efectuarea unor trepanatii craniene.
Craniul descoperit la Poiana, de pilda, demonstreaza practicarea unor astfel de interventii chirurgicale.

La fel, trusa medicala descoperita la Sarmizegetusa, ce continea, printre altele, o tabletă medicamentoasă din cenusă de la vulcanii mediteraneeni, cenusă folosită ca absorbant pentru răni, arata un grad avansat al practicii medicinei pe aceste meleaguri.

Efectuarea unor interventii chirurgicale elaborate ar putea fi demonstrata si de descoprirea unor instrumente specifice, precum bisturiu, birici, sonda (cu rol in extragerea corpurilor straine din organism), penseta, carlige (pentru ridicare amarginilor unor plagi) si spatula (Poaina, Brad, Sarmizegetusa Regia).

Pentru pastrarea sau transportul lichidelor cu rol curativ erau utilizate recipiente din ceramica, os, piatra sau sticla.

Dacii au reprezentat o civilizatie inaintata iar stiinta se cerea sa fie la acelasi nivel inalt, fapt pe care „oamenii de stiinta” daci l-au infaptuit.

Profesorii Emil Poenaru, Cornel Samoilă şi Şerban Bobancu de la Universitatea din Braşov sînt autorii unicei teorii ştiinţifice care a reuşit să interpreteze corect calendarul de piatră al dacilor. Calendarul de la Sarmizegetusa este unul dintre cele mai precise instrumente de măsurare a timpului din antichitate.

Piesele care îl compun, pietre sau buşteni, au anumite semnificaţii, desluşite abia după 2.000 de ani, de trei cercetători braşoveni. Emil Poenaru, Cornel Samoilă şi Şerban Bobancu de la Universitatea din Braşov au reuşit să spargă „codul dacic“. Mai precis, au descifrat rostul fiecărui stîlp din acest complex megalitic, reuşind astfel să citească misteriosul calendar astronomic.
Aşa am aflat că dacii calculaseră mai precis decît mayaşii lungimea anului, diferenţa dintre anul dacic şi cel antropic fiind de numai 0,000001 zile. Lespezile şi stîlpii antici, care înseamnă zile, săptămîni, ani şi secole dacice (de altă durată decît cele cunoscute), i-au condus pe braşoveni la concluzia că strămoşii noştri au reuşit să stocheze la Sarmizegetusa informaţii de astronomie, matematică, trigonometrie extrem de exacte care, odată înţelese, nu doar că măsoară timpul, dar aruncă o privire şi în viitor.

Dacii au măsurat timpul cu ajutorul unui calendar care indica timpul, dar servea şi la îndeplinirea ritualurilor religioase. Erau astronomi pricepuţi.

Au făcut măsurători pe stele, utilizînd coordonate orare, şi nu orizontale, aproape de nivelul mării, aşa cum procedau, de exemplu, egiptenii. Sarmizegetusa, capitala regatului dac, cel mai amplu complex de locuire dacică, a fost construită la mijlocul sec. I î.Hr. şi cuprindea în perimetrul său cetatea, zona sacră şi aşezarea civilă.

Calendarul de la Sarmizegetusa este unul în aer liber, pentru a nu ascunde Soarele, venerat de daci. Găsim aici un soare de andezit, cu un diametru de 7,1 m, avînd în centru un disc de 1,5 m diametru. Se pare că ajuta la stabilirea orei exacte a meridianului locului.

Dar calendarul este compus din mai multe grupuri de piese, constituind două sanctuare rotunde şi două patrulatere. Acest complex a atras atenţia profesorilor braşoveni Emil Poenaru, Cornel Samoilă şi Şerban Bobancu, care au publicat în revista „Magazin istoric“ (nr. 123-124, iunie 1977) o teorie care a buimăcit lumea ştiinţifică, dar care a elucidat o enigmă veche de 2.000 de ani. Practic au reuşit să citească ceasul pe imensul calendar dacic. Concluziile lor au rămas valabile pînă în ziua de azi.
Un stîlp înseamnă o zi

Astfel, micul sanctuar rotund este alcătuit din 114 piese: 13 lespezi şi 101 stîlpi. Un stîlp reprezintă 1 zi, cea mai mică unitate de măsurare a timpului din acest calendar. Lespezile erau elemente de separare pe care se însemnau săptămînile şi anii.

Au observat 8 grupe de cîte 8 stîlpi, 1 grupă de 7 stîlpi, 3 grupe de cîte 8 stîlpi, 1 grupă de 6 stîlpi. De aici au dedus, prin calcule riguroase, că „13 ani astronomici corespund cu 47 circumferinţe ale micului sanctuar, după care mai este necesară o singură zi de corectură (e posibil să fi fost o zi de sărbătoare). Avem, astfel, prima concluzie importantă: calendarul dacic avea la bază un ciclu de 13 ani, încheiat cu o zi de corectură. Aceleaşi calcule arată că un an dacic avea 47 săptămîni“.

Cu aceste rezultate n-ajungem nicăieri, nu seamănă cu sistemul de măsurare a timpului cu care sîntem obişnuiţi. Dar profesorii Bobancu, Poenaru şi Samoilă au mers cu calculele mai departe, reuşind în cele din urmă să decripteze complet calendarul. Ei au constatat că utilizatorii acestui calendar au punctat 8 săptămîni de 8 zile, urmate de o săptămînă de 7 zile, trei săptămîni de 8 zile şi o săptămînă de 6 zile. În consecinţă, anul avea, la daci, cînd 365, cînd 364, cînd 367 zile, exact în această ordine.

Anul nu începea la dată fixă
Cercetătorii au mai constatat că anul nu începea la dată fixă, ca în calendarul gregorian de azi, ci în aceeaşi zi a săptămînii. „Pe lîngă faptul că dacii au realizat unul din cele mai exacte calendare ale antichităţii, acesta are o proprietate unică: anul începe cu prima zi a unei săptămîni şi se termină în ultima zi a alteia“.

„Divizarea micului sanctuar în 13 grupe nu este, deci, întîmplătoare, ci căutată, şi are calitatea că, datorită ei, anii dacici încep totdeauna în prima zi a unei grupe, sfîrşindu-se, deci, totdeauna în ultima zi a unei grupe, iar toate cele 13 zile de început ale celor 13 grupe sînt, în decursul unui ciclu, o singură dată zile de început de an.

Faptul că anii dacici nu începeau şi nu se sfîrşeau cu oricare dintre zilele săptămînii (fiindcă se propune echivalenţa: o grupă egal o săptămînă), este o proprietate interesantă, o calitate pe care nu o are nici calendarul actual“. Părerea autorilor este că „prin eleganţa, funcţionalitatea şi simplitatea soluţiilor matematice pe care le încorporează (şi exprimă geometrizat), micul sanctuar circular este cea mai frumoasă operă de artă pe care a creat-o gîndul uman în strădania sa de a cuantifica timpul“.

Ziua curentă, marcată cu cursor
Ca să citim un an, trebuie să alegem o lespede, nu contează care, să parcurgem micul sanctuar rotund de trei ori şi să adăugăm 8 săptămîni. Se marchează anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns şi se începe noul an de la stîlpul următor, în sens trigonometric (anti-orar).

Toate lespezile vor fi marcate în 13 ani (exact cîte lespezi sînt). În acest interval, anul dacic rămîne în urmă cu 1 zi faţă de anul tropic şi se aplică corecţia de o zi. Faptul că acest imens calendar putea fi citit din oricare punct cardinal ai fi venit, pornind de la oricare stîlp, „vrea, parcă, să ne pună că noi, oamenii, care intrăm în viaţă, fiecare într-o zi oarecare, ne trăim timpul nostru (dintre naştere şi moarte), putînd începe numărătoarea zilelor de oriunde (aşa cum şi facem), înscriindu-ne, pentru o vreme, cît durează viaţa noastră, în scurgerea timpului“.

 Însemnarea zilelor se făcea cu un cursor (un obiect atîrnat de un cîrlig în vîrful stîlpului). Cînd se epuiza o săptămînă, se marca pe absida marelui sanctuar circular. Cînd se termina anul, „pe circumferinţa micului sanctuar circular, se însemna lespedea dintre ultimul stîlp al ultimei perioade parcurse şi primul stîlp al noului an“.

Vara dacică avea 21 de săptămîni

Lespedea are rolul de a face corectura cu o zi la un ciclu de 13 ani, nu la 4, cum sîntem obişnuiţi azi. La patru lespezi se obţine „unitatea de timp superioară unui asemenea ciclu şi anume perioada dacică de 52 de ani“. Respectînd ciclurile agrare, „anul dacic era subîmpărţit în trei părţi (trimestre), avînd durata şi succesiunea 13-21-13 săptămîni“. Deci vara are 21 de săptămîni, toamna 13 săptămîni, iarna 13 săptămîni.

Primăvara lipseşte. Marele sanctuar rotund este structurat pe 3 cercuri concentrice şi ar fi, spre deosebire de primul (civil), unul cu destinaţie religioasă. Cercul exterior este alcătuit din 104 lespezi care formează un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc este format din 210 piese: 180 de stîlpi despărţiţi în 30 de grupuri de cîte 6. Al treilea cerc, la o distanţă considerabilă de primele două, este format din 68 de stîlpi aranjaţi în 4 grupuri despărţiţi de lespezi în următoarea ordine: 17 stîlpi – 4 lespezi – 18 stîlpi – 3 lespezi – 16 stîlpi – 4 lespezi – 17 stîlpi – 4 lespezi.

Lespezile din cercul mic şi cele din absidă formează 2 axe perpendiculare. Pe direcţia celei orizontale, se află pragul de acces, un pătrat de 4×5 lespezi. Sanctuarul mare întruchipează de asemenea un calendar solar: un an se obţine prin două rotaţii ale cercului mijlociu, concomitent cu parcurgerea cercului mic. Un stîlp din absidă reprezintă un an. Rotindu-ne de 13 ori în jurul cercului mare, obţinem, în 13 ani, o diferenţă de 68 de zile. Exact atîţia stîlpi sînt în cercul mic. Fiind un calendar religios, profesorii braşoveni au presupus că acesta era şi numărul zilelor de sărbătoare.

13, „unitatea temporală sacră“ a dacilor

Numărul 104 (cercul mare) este, la rîndul lui, multiplu de 13, şi ar simboliza „secolul dacic“. Cît despre cursoare, spre deosebire de calendarul civil, accesibil oricui, în calendarul religios acestea nu erau vizibile. Numai preoţii ştiau „unde a început şi unde s-a sfîrşit un an, în ce an al ciclului sîntem, cîţi ani mai sînt pînă la terminarea ciclului, sau cîte cicluri de 13 ani au trecut dintr-un secol dacic“.
Cum aceste cursoare au dispărut, nici noi nu putem afla aceste repere temporare.

 Dintre sanctuarele patrulatere, singurul care conţine repetitiv numărul 13 este cel cu patru şiruri de cîte 13 tamburi (un an). Calculele i-au condus pe cei trei braşoveni la o nouă concluzie: „ciclul superior secolului dacic (de 104 ani) ar avea 5 secole (520 ani), avansul calendarului dacic devenind egal cu o zi după 8.840 ani“, precizie fantastică pentru ştiinţa de acum două milenii!

Cercetătorii au numit ciclul de 13 ani „unitate temporală sacră“, dar au constatat că unitatea superioară, de 520 de ani, nu este doar un calcul pe hîrtie, ci este marcată şi în calendar. Şi încă prin cele mai mari piese de piatră, situate pe terasele cele mai înalte. „Este suficient să privim cel mai mare şi mai impresionant dintre toate monumentele Sarmizegetusei, şi anume sanctuarul mare dreptunghiular, format din 4 aliniamente de cîte 10 tamburi de andezit. Pentru acest sanctuar, propunem deci echivalenţa: 1 tambur = un ciclu de 13 ani“.

O precizie uimitoare
Universitarii braşoveni au mai calculat şi cîte secole dacice (104 ani) ar trebui să se scurgă pentru ca măsurătorile dacilor să coincidă cu cele ştiinţifice. S-a ajuns la concluzia că sînt necesare 25 de secole, deci în anul 2275, după mai multe corecţii succesive prevăzute de savanţii daci, calendarul de la Sarmizegetusa va indica ziua şi ora exactă (timpul astronomic).

Calendarul gregorian, fiind mai lung cu 0,0003 zile decît anul tropic, întîrzie faţă de acesta cu o zi la 3.300 ani. „Exactitatea calendarului era atît de mare încît, teoretic vorbind, ar mai fi fost nevoie de încă o zi de corectură abia la 5.055.555,55505 ani“. Autorii compară precizia calendarului dacic cu celelalte sisteme cunoscute şi observă că strămoşii noştri au făcut cea mai bună aproximare, mai bună decît cea a calendarului gregorian, unde anul are 365,242500 zile.

Calendarul dacic are 365,242197 zile, iar valoarea anului tropic este de 365,242198 zile. Dar uimitorul calendar conţine şi alte surprize care dovedesc cunoştinţele avansate ale locuitorilor acestor meleaguri. Calendarul megalitic a pornit cu un secol de 104 ani, dar universitarii braşoveni au observat că sistemul a suferit o reformare, secolul ajungînd la 91 de ani. „Niciun calendar creat de om nu a dovedit o asemenea calitate, să aplice o reformă fără să afecteze mecanismul propriu-zis al calendarului.“

Dacii au găsit soluţia pe care noi încă o căutăm

Reformarea calendarului are o logică impresionantă, care îi uimeşte pe specialiştii de azi, pentru că oferă o soluţie pe care noi nu am găsit-o încă. „Am zice că prea înţelepţii arhitecţi ai sanctuarelor au procedat la reformarea sistemului cu secole de 104 ani nu numai din motive de a spori exactitatea calendarului (care, oricum, era superioară oricărui alt calendar din antichitate), ci şi pentru un alt motiv: în sistemul cu secole de 104 ani, prin corectura cu o zi ce se aplica la mileniul de 520 ani, timpul calendaristic devansa timpul astronomic cu aproximativ 1,5 ore, de aici rezultînd că, vreme de aproximativ un an, timpul calendaristic mediu mergea înaintea timpului astronomic exact.

Această defecţiune, a devansării timpului astronomic exact în momentul corecturii cu o zi, o are şi calendarul nostru actual, dar noi, oamenii civilizaţiei secolului XX, nu am găsit încă o modalitate de reformă a calendarului pentru a o remedia“. Cît despre identitatea reformatorului, se presupune că ar fi fost Zamolxe însuşi sau Dromihete sau regele Oroles sau Deceneu, marele preot al strămoşilor noştri.



Ancient Library

On 1843 Paul Emile Bota French consul to Mosul a town in Kurdish norther Irak set out to excavated an ancient source of clay tablets. The site name was Tell (Ancient mound). An English man A. Henry Lara took over three years later the two mounds proved to be an ancient Assyria capital Nineveh. Not counting Babylon the finds provided physical evidence corroborating the Bible about Nimrod and Assyria and it's major cities. Contained 25,000 cley tablets their inscribed texts all using cuneiform scripts ranged from royal annals and records of workers ratios to commercial contracts marriage and divorce documents, literacy texts, historical tales, astronomical data mathematical formulas word lists and geographical lists. There were rows of tablets with what the archeologists classified as mixological texts.

Water And Oceans

The oceans are polluted. We need to do something about it.
Stop buying products that are made over 50 km from where you buy them. If you are in Dominican Republic buy Dominican products.
If you are in Canada buy Canadian products. All inventions from now on should take in consideration the environment. Is sustainable is for the benefit of environment or not.
Energy production should be rethink of. The electrolyze  is known for millennia, plasma difference of potential at different heights of the atmosphere can generate electricity .
There are other forms of energy that can be utilized for transportation light heating, just invent with the safety of water and land and forests and Animals in mind so they are protected and healed.
Stop the waist of energy and resources for wars weapons and killing. Land should be of people living on it 10 ha for each family.
Government should build roads, and infrastructure . Inventions should be openly available to everyone.

Sunday, July 16, 2023

Old Travel Technology Teleportation

Blog 161







This is an amusement park in New York Are rheybtryingbto twll us something?

Trinity Church Manhattan New York  Battery Park
This is an old building. Did they knew something ?


Saint Michael Carhedral Alba Iulia Romania